În prezent, formula utilizată pe scară largă pentru calcularea tensiunii și deformarii arcului este derivată din mecanica materialelor și este dificil să proiectați și să fabricați arcuri de înaltă precizie fără o anumită experiență practică. Pe măsură ce solicitările de proiectare cresc, o mare parte din experiența dobândită din trecut nu mai este aplicabilă. De exemplu, atunci când tensiunea de proiectare a arcului crește, unghiul spiralei crește, ceea ce va deplasa sursa de oboseală a arcului din interiorul bobinei spre exterior. În acest scop, trebuie folosite tehnici analitice sofisticate, iar cea mai utilizată metodă este metoda elementelor finite (FEM).

Arcurile de suspensie ale vehiculului se caracterizează printr-o deformare permanentă mică în plus față de o durată de viață suficientă la oboseală, adică performanța anti-relaxare trebuie să fie în intervalul specificat, altfel centrul de greutate al caroseriei se va deplasa. În același timp, trebuie luat în considerare efectul coroziunii mediului asupra duratei sale de oboseală. Pe măsură ce intervalele de service ale vehiculelor cresc, cerințele privind deformarea permanentă și durata de viață la oboseală devin mai stricte, iar în acest scop trebuie adoptate metode de proiectare de înaltă precizie. Metoda elementelor finite poate prezice în detaliu influența tensiunii arcului asupra duratei de oboseală și a deformației permanente și poate reflecta cu exactitate relația dintre materialul asupra duratei de viață la oboseală a arcului și deformarea permanentă.
În ultimii ani, metoda de proiectare cu elemente finite a arcurilor a intrat în stadiul de aplicare practică și au apărut multe rapoarte cu valoare practică, cum ar fi influența unghiului de spirală asupra tensiunii arcului; Relația dintre stres și durata de viață la oboseală calculată prin metoda elementelor finite etc.




